ORIZONTAL : 1) Această tulburătoare elegie, publicată în 1883, debutează cu următoarele versuri: Te duci şi ani de… / N-or să te vază ochi-mi trişti – Alexandre Dumas. 2) Pesemismul poetului e categoric: Ca azi va fi ziua de mâine, / Ca mâini toţi… s-or urma – Ştefan Vlad – Din Strigoii: Şi stelele ce vecinic pe ceruri colindează, / Cu toate la picioare-ţi eu le puneam în... (pl.). 3) Animal invocat în Amorul unei marmure: Un... pustiei rage turbarea lui fugindă, / Un ocean se 'mbată pe-al vânturilor joc (pl.) – Poezia O... prin ceruri – Curăţă suprafeţe mici. 4) Privitor la ochii trişti ai poetului: … de-a ta fiinţă, / De cum zâmbeşti, de cum te mişti (fem.). 5) Tulcea (abr.) – Vasile Şeicaru – Te blestemam, căci te iubesc. De-acum… asta nu-mi rămâne. 6) Pseudonim al poetului Octavian Goga – Sentiment de insatisfacţie, precum cel al poetului în urma pierderii iubitei sale – În temă! 7) Eugen Doga – Mănăstire, supranumită de Eminescu “Ierusalimul Neamului Românesc”, invocată în Doina: Stefane, Maria ta, / Tu la… nu mai sta, / Las’ arhimandritului / Toata grija schitului, / Lasa grija sfintilor / In sama parintilor – Acela. 8) „Să fie sara-n asfinţit” (var.) – De-… nici asta nu-mi rămâne. 9) Poezia Departe sunt de… – Un fel de ceapă – Uniunea Oenologilor. 10) Necesare – Ca mâini toţi anii s-or… 11) Titlul poeziei care începe cu versurile: Lâng-a leilor gradina regele Francisc asteapta, / Ca sa vaza cum s-o-ncinge între fiare lupta dreapta – Arbore înrudit cu paltinul. 12) Privitor la artă literară, cum e cea pe care a ridicat-o Eminescu la culmile spiritualităţii româneşti – Notă muzicală.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
Dicţionar: CIF, LIA, CUA, ISS, TNA.
Prof. Nicolae Vicolov
solutia
ALTE CAREURI CU EMINESCU
Consultarea textului
Te
duci şi ani de suferinţă N-or să te vază ochi-mi trişti, Înamoraţi de-a ta fiinţă, De cum zâmbeşti, de cum te mişti. Şi nu e blând ca o poveste Amorul meu cel dureros, Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură frumos. În faţă farmecul palorii Şi ochi ce scânteie de vii, Sunt umezi înfiorătorii De linguşiri, de viclenii. Când mă atingi, eu mă cutremur, Tresar la pasul tău când treci, De-al genei tale gingaş tremur, Atârnă viaţa mea de veci. Te duci şi rău n-o să-mi mai pară De-acum de ziua cea de ieri, Că nu am fost victimă iară Neînduratelor dureri. C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi, Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci Ca să mă faci să-mi ies din minţi. Solutia careului: Ta twam asi
|
Puteam numiri defăimătoare În gândul meu să-ţi iscodesc, Şi te uram cu-nverşunare, Te blestemam, căci te iubesc. De-acum nici asta nu-mi rămâne Şi n-o să am ce blestema, Ca azi va fi ziua de mâine, Ca mâini toţi anii s-or urma - O toamnă care întârzie Pe-un istovit şi trist izvor; Deasupra-i frunzele pustie - A mele visuri care mor. Viaţa-mi pare-o nebunie Sfârşită făr-a fi-nceput, În toată neagra vecinicie O clipă-n braţe te-am ţinut. De-atunci pornind a lui aripe S-a dus pe veci norocul meu - Redă-mi comoara unei clipe Cu anï de părere de rău! |
Toate aceste elemente se schimba treptat dupa 1877 Eminescu cantand si starile
depresive si regretul, tristeta , cat si durerea pricinuita de dragoste.
Poeziile din aceasta categorie sunt numeroase. Incepand cu “Pe aceiasi
ulicioara’’ si ’’Departe sunt cu tine’’ (care fac parte din prima faza) cele
mai multe apartin fazei a doua: ’’De cate ori iubito..’’ , ’’Atat de frageda’’,
’’Despartire’’, ’’S-a dus amorul’’, ’’Adio’’, ’’Pe langa plopii fara sot’’,
’’Iubind in
taina’’, ’’Te duci’’, ’’Din valurile vremii’’, ’’Nu ma intelegi’’, ’’De ce nu
mai vii?’’.
Arar
mai rasuna din inchipuire cat un ecou al vechii increderi luminoase in
dragoste. Dar, in general, tot mai obosit si mai dezamagit de loviturile
vietiii si de neintelegearea societatii contemporane lui, poetul da glas unor
noi armonii poetice, de mari adancimi, din ce in ce mai triste si mai pline de
renuntare. Pentru el, dragostea ramane in trecut si amintirea ei ca si a
chipului iubitei se insoteste de o nespusa suferinta. Din aceasta pricina se
petrece o concentrare a imaginii, o stilizare si o fixare de contururi apasate.
Codrul nu mai are bogatia, risipa de lumini, culori si parfumuri din tinerete,
ci se reduce la doua-trei elemente. Luminile se sting, culorile palesc.’’De
cate ori, iubito’’ cu simbolurile ei tragice, e o prima marturie a intunecarii.
In locul peisajului edenic apare aici ’’oceanul cel de gheata’’ ‚’’ bolta
alburie’’ a alungat de pe ea voiciunea culorii, iar ‚’’luna cea galbena – o
pata’’ si-a pierdut eminesciana ei stralucire. Caldura inimii l-a parasit pe
poet: ‚’’Din ce in ce mai singur ma-ntrec si inghet.’’ ‚’’Iar timpul creste-n
urma mea ma-ntunec !’’ (‚’’Trecut-au anii’’).